Ana-Maria Irimia

Joi, la prânz, în drum spre satul Pârâu de Pripor, pe când domnul Adi Tudor, localnicul și călăuza proiectului, îmi povestea despre dantelăriile caselor din zonă, am tras pe dreapta pentru câteva minute pentru a verifica harta, dar și unde se aflau colegii noștri cu mașina și ceilalți muzicieni cu care urma să ne întâlnim.

Privirea mea era deja atrasă de curtea casei din dreapta mea, unde pe streașina ferestrei erau întinse zece gutui la soare. Așteptau să se coacă, dragele de ele. Mi-am amintit de casa și de curtea mătușii mele, pline de viață în fiecare colțișor. Am stat așa cam zece minute, absorbind atmosfera, călătorind în timp, și când să ne pregătim să plecăm, o doamnă din spatele curții a ieșit să vadă care-i treaba. Nu era deloc supărată, din contră, părea încântată și curioasă.

După câteva explicații legate de motivele opririi noastre, am aflat cu încântare că vorbim cu doamna Aneta, care îl cunoaște pe domnul Adi Tudor de când acesta era mic. Dar, mai mult decât atât, doamna Aneta e o cântăreață cu o carieră bogată în tinerețea sa, începând să-și clădească notorietatea la București, participând la concursuri la Sala Palatului și la alte teatre de vară.

Așa, la noroc, am întrebat-o dacă nu cumva ar dori să ne cânte ceva. Nici nu am terminat bine, că doamna Aneta, plină de emoție, a urcat rapid în mașină și a început să interpreteze prima melodie. Am înregistrat-o audio cu telefonul, iar când cealaltă mașină a ajuns, Daniela a urcat repede cu un reportofon profesionist și solista noastră a continuat să ne încânte cu încă patru piese.

Doamna Aneta ne-a impresionat cu doine vechi ale zonei, melisme și tremolo acapella. Părea că muzica era parte integrantă din viața ei. Se transporta cu ușurință în starea de cântec păstrând intențiile clare la fiecare vers. Din felul în care interpreta înțelegeam că muzica o acompania în activitățile zilnice din grădină, și că florile, copiii, găinile, toate viețuitoarele din gospodăria ei au crescut cu multă dragoste.

Chiar dacă s-a scuzat că nu era pregătită, pentru că nu se aștepta la o așa întâlnire, dorința ei de a cânta a strălucit.

După melodii, ne-a invitat înăuntru pentru a face câteva poze pe covorul mare și înflorat de pe peretele din cămara ei. După ce a ieșit, s-a dat cu ruj și ne-a surprins cu abilitățile ei de a poza. Doamna Aneta era o adevărată divă, știind cum să se prezinte, simțind că orice întâlnire cu un străin la poarta ei poate fi o oportunitate de a-și împărtăși muzica. Ne-a rugat să asculte o mică parte din înregistrări, să-și audă vocea și după câteva versuri ne-a confirmat că e mulțumită de rezultat.

Această scurtă oprire a devenit un moment memorabil, o întâlnire magică în care muzica ne-a unit fără vreun plan anterior din partea noastră. Doamna Aneta este un exemplu perfect despre cum muzica trăiește în oameni. Cum se naște nevoia de cântec și cum acesta poate să liniștească și să bucure sufletele.

Chiar dacă acum nu mai are evenimente, poate cânta cu aceeași pasiune și emoție în fiecare zi. Muzica devine astfel o formă de exprimare personală, o modalitate de a-și spune poveștile pe propriile ritmuri.

Vreau să descopăr mai în detaliu povestea Anetei, despre cum s-a aventurat la București pentru a-și încerca norocul ca solistă și cum s-a întors acasă, construind o familie și continuând să cânte. Am simțit avânt și bucurie în fiecare respirație și în fiecare notă pe care doamna Aneta o cânta cu o dăruire autentică, strălucind puternic prin fiecare melodie. Vocea ei, curajoasă și dinamică, părea să întinerească, să îmbătrânească și iar să întinerească la fiecare melismă.